Documente despre un documentar- The Artist is Present

Îmi plac subiectele desuete sau poate doar detest să scriu despre lucrurile actuale. Despre ceva actual, la modă, se pot scrie doar impresii, observaţii ori previziuni. Te situezi doar în prezent şi, eventual, poţi scruta viitorul, cu mai multă sau mai puţină acuitate, după priceperea fiecăruia. Dar atunci când scrii despre ceva ce nu mai este atât de actual, ce are deja un trecut, mai lung sau mai scurt, ajungi să îl asimilezi trecutului propriu. Ideile nu se mai află în stare digestivă, nu mai sunt legate de metabolismul deformator al momentului, ci capătă o dimensiune proprie, având deja amprenta şi consistenţa dată de un proces dus pănă la capăt.
Sunt genul care adeseori se raportează la câte un

film ca la o melodie. Bucuros de descoperirea făcută, iniţial dau numai târcoale ideii de a-l consuma ( filmul în societatea modernă fiind, în definitiv, un alt produs de consum, un produs cultural, dar tot un produs), cu scopul de a amplifica satisfacţia adusă de aşteptare. Apoi, intră în joc recurenţa de rigoare a filmului; precum melodia preferată, este pus pe repeat, revăzut de suficiente ori încât să nu mai ştii nici tu dacă îţi mai place sau nu. După care acalmia, senzaţia că întregul material a fost asimilat, că ai putea vorbi cu el despre oricine, referitor la orice detaliu aparţinând lui. Filmul capătă astfel un trecut propriu, independent de tine şi totuşi întretăindu-se cu trecutul tău. Doar atunci cred eu că poţi scrie cu adevărat despre ceva...
Acel ceva despre care îmi propun să scriu aici nu este atât un film în adevăratul sens al cuvântul, mai degrabă ar putea fi numit un documentar. O categorie cam nedefinită, undeva la limita între creaţie artistică originală şi simplă naraţiune cinematografică a unor documente reale, aduse laolaltă pe o peliculă. Cu atât mai greu ar fi de definit The Artist is Present ( căci despre el voi scrie aici), cu cât este de fapt un documentar ( cu pretenţii artistice, e drept) despre un artist. Inevitabil criteriile de obiectivitate şi de prezentare coerentă a realităţii vor fi încălcate, dacă nu din alte motive cel puţin din cauza subiectului în sine. Lansat în 2012, filmul mai este desigur actual, mai ales dacă acceptăm ritmul uniform accelerat cu care sunt consumate în lumea noastră produsele culturale. Nu trec deci peste cele scrise la început, după care am să abordez un subiect deja desuet. Cu toate acestea e de notat actualitatea de care s-a bucurat filmul cu ceva vreme în urmă, când dacă ar fi fost să judeci după postările de pe Facebook, mai toată România descoperea acest documentar, cel puţin scena în care Marina Abramovic si Ulay, iubitul ei din tinereţe, se revedeau. Acest exces de viralitate socială mi-a readus în minte The Artist is Present, film ce a fost cu adevărat pe repeat timp de aproape o lună de la descoperire, film pe care am avut deci timp să-l disec cadru cu cadru, să trec de la încântarea descoperirii mediului în care trăieşte Marina Abramovic, la deziluziile intuirii efectelor pe care le dorea prezentarea lui, să fiu indignat de faptul că artista a acceptat să facă un asemenea film si, apoi, mulţumit totuşi că un asemenea documentar există.
Cum însă îmi fac o plăcere nu doar din amânarea momentului când voi vedea un film, ci şi din scrierea câtorva rânduri despre el, restul ideilor despre The Artist is Present vor urma foarte curând...