marți, 5 iunie 2018

Memoriie unui poprit. Ziua doi. O viata

Cum ajungi poprit, te poți întreba ? Destul de simplu de răspuns. E îndeajuns să îți apleci
 urechea spre cele auzite pe străzile urbelor occidentale. Propriul destin
divulgat în plină stradă, consemnat de mult în mentalitatea culturii vestice,
 paradigmă ce pare a ne conduce existența, reguli presimtite, atât de familiare nouă cât să le
 uităm mereu prezența.
Ascult-o pe femeia vorbind cu voce apăsată la telefon, cu tonul ei de om ajuns. Întreaga Agoră
 este a ei, conversațiile ei private - ridicate la rangul unui discurs profetic.
-Lasă dragă,spune ea,că doar o viață avem ! sună ecoul hedonismului ascuns adânc în ființa ei.
-Ignoranță ! spune Orientalul, cel ce stie că existența nu se rezumă la o viață, ci la un ciclu de
 vieți, ciclu ce se poate întinde la infinit, până ce ne vom lămuri de valul acestei ignoranțe ce
 ne acoperă gândirea. Iresponsabilitatea Occidentalului, consecința unei mentalități ce nu
 cunoaște principiul Reîncarnării. Ba chiar îl ia în derâdere, îl etichetează drept eres, după care
 își scuipă în sân pentru a alunga complet un gând atât de stupid, adică periculos pentru cineva
 ce se teme să gândească. Îl ia în derâdere la fel cum ideea Karmei este întâmpinată cu un
 surâs sardonic. Responsabilitea adusă de o filosofie după care fiecare acțiune aduce după
 sine o reacțiune, dacă nu în această viață, atunci în următoarele, responsabilitatea aceasta
 este prea grea pentru omul modern. Un credit neachitat - persiflarea aceastei gândiri
 orientale vechi de secole. Pentru mulți, acțiunea primează. Consecințele pălesc în fața
 atotputerniciei Faptei, capătă o diafană transparență ,văduvite de orice influență reală.
 Nu întâmplator Dr Faustus este recunoscut drept exponent al omului modern.
 Suferind de o gravă mâncărime în fund ca și el( a se citi aspirație către absolut sau o altă 
prostie de genul acesta), ne spunem  -Să nu fac nici aici popasul. Din ce adâncuri vine şoapta?
 M-ajută duhul şi-mi dă sfat. La început voi pune Fapta !  Cum altfel, când știm că doar o
 viață avem. Sau poate, cu moartea, două. Astfel te vezi într-o zi contemplând crusta de pe
 covrig, fascinat de jocul permutariilor în care s-au prins albul si negrul, halucinat numai 
la gandul potenței unui câmp de mac din care câteva boabe au ajuns și pe al tău covrig.
 Iată masa ta de azi !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu