Suntem cu totii niste popriti. Nu citesti aici
expresia unei dorinte de a nu fi singurul cazut in bucluc, de a vedea
si pe ceilalti cum se inghesuie la banci buluc, panicati de viitorul
lor financiar. Ar fi prea simplu, prea banal. Dorinta atavica de a
vedea moarta si capra vecinului ori versiunea ei moderna,
capitalista, de a-ti vedea vecinul mort, pentru a-i putea lua capra.
Nimic de genul acesta. Ar fi prea simplu, prea vulgar. Cistesti aici
despre un alt soi de poprire, una multa mai daunatoare noua decat cea
pusa asupra unui cont bancar. Povestea acestei popriri incepe ca de
fiecare data cu un Credit. Acordat noua de ceilalti fara a baga chiar
de stire sau arogat cu de la noi putere, cu aroganta specifica
tineritii, creditul despre care povestim acum reprezinta insasi
incipitul istoriei vietii multora dintre noi. Prinsi in tumultul
primilor ani ai tineretii noastre, ne vedem transpusi in pustiu, unde
de pe un pisc inalt ne intampina vederea ispititoare a "tuturor
imparatiilor acestei lumi si a lor slava".
Daca are sansa de a primi o educatie superioara,
cele mai mari infaptuiri stiintifice sau literare ii apartin lui. Si
cum aceasta reprezinta un adevar indubitabil, aroganta lui de
personalitate titanica devine perfect justificata in ochii lui, desi
poate nu a lucrat un ceas macar in intreaga lui viata de student.
Creditul primit ii acopera lipsa de straduinta, joaca rolul de agent
principal in musamalizarea procrastinarii ce ii defineste existenta.
Daca are sansa de a avea talent artistic, toate
capodoperele ce vor impanzi muzeele viitorului ii apartin lui. Adevar
absolut pentru tanarul nostru artist, ce-i justifica atitudinea
superioara, capriciile-i de geniu necunoscut si, mai ales,
indolenta-i pantagruelica, ce pare a nu cunoaste saturatia. Totul
este in regula. Creditul ii tine locul rezervat, posteritatea
trudeste deja la a sa efigie, intru memoria geniului ce a dat
umanitatii atatea minuni ale artei. Intre timp insa, minunile
aceastea se reduc doar la o cantitate remarcabila de alcool bauta
zilnic si la o calitate contestabila a aforismelor sale avangardiste.
De restul se ocupa Creditul.
Daca ai sansa de a fi iubit...lumea este
intr-adevar a ta. Iubirea - departe de a o vedea precum ceva
incredintat tie, de care ai face bine sa te ingrijesti. Totul si se
cuvine, totul vine atat de firesc incat uiti complet ca este necesar
si aportul tau intru intretinerea ei. Te preschimbi pe nesimtite
intr-un Deus Otiosus al Amorului, pana ce acesta se va stinge, lasand
in urma doar un templu gol.
Daca ai norocul de a avea prieteni buni, norocul
este al lor ! Caci ce alt lucru mai bun li s-ar putea intampla decat
sa-ti faca cunostiinta, sa te ajute cand iti este greu, sa te
distreze cand te simti plictisit, sa te readuca la realitate cand
estei distrat, sa te imprumute cand esti poprit... De cealalta parte,
dovezile de prietenie din partea ta ? Habar nu au binecuvantatii
acestia de prieteni ai tai de sublimul sentimentelor ascunse adanc in
sufletul tau, care odata iesit la iveala l-ar transforma pana si pe
Patrocle intr-un prieten perfid, superficial, nedemn de afectiunea
Peleanului. Insa pana in clipa potrivita acestei dezvaluiri a
preplinului tau sufletesc, al celor mai exuberante manifestari de
prietenie de care esti capabil, pana atunci te bucuri inca putin de
acest credit al amicitiei.
Exista o sumedenie de denumiri sub care este
cunoscut acest dintai Credit pe care-l primim cu totii in viata. Unii
primesc Creditul Talentului, altii primesc Creditul Planurilor de
Cariera, al Ambitiei, al Viselor de Implinire Profesionala. Cei mai
multi dintre noi primim Creditul Prieteniei, al Iubirii, al
Increderii. Creditul vointei de a renunta la viciile nocive, creditul
puterii de a trece peste o despartire, un refuz, creditul capacitatii
de a intelege sensul compromisurilor facute.Indiferent de numele sub
care se ascunde, intr-o buna zi tot isi va revendica plata. Intr-o
buna zi vei fi somat sa platesti pentru Creditul oferit tie in avans.
Vei fi fortat sa scrii despre vicisitudinile ce vor veni, amuzand
Soarta cu felul tau pedant de a fixa temporal aceste zile rele
"intr-o buna zi"... Le vei fixa undeva in viitor, cand te
vezi pe tine trecut de 30 de ani, cu o duzina de vise
neimplinite.Vezi cum vei indura dezamagirea de a contempla cum
increderea in capacitatea de a-ti dura un viitor dupa chipul si
asemanarea acestor vise slabeste pe zi ce trece. Te vezi confruntat
cu o realitate complet diferita de cea imaginata de tine cand inca te
bucurai de Credit, cand totul era posibil, intreaga lume era a ta. Te
descoperi dintr-o data poprit, pricepi cum toate resursele ce ti-au
fost oferite au sfarsit irosite in van - timpul, energia, bunele
intentii, de a face, de a drege. Acum, toate acestea sunt blocate
pana ce te vei arata demn de a le redobandi. Iubirea, prietenia
celorlalti, admiratia sau increderea lor in tine - valori ce pot fi
si ele poprite, si de cele mai multe ori ni se intampla asta. Lipsiti
de ele, intelegem de abia atunci insemnatatea lor si nesocotinta de
care am dat dovada. Vine vremea cand trebuie sa dam cont de ceea ce
am facut cu Creditul primit. Suntem cu totii niste popriti, macar o
data in vietile noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu